Să fii copil e lucru serios! Nimic pe lume nu e mai frumos! am auzit undeva. Când te trezeşti la 20 şi ceva de ani, sau mai târziu când devine şi mai tragic, că eşti constrâns de anumite chestii, că trebuie să faci, să dregi, trebuie, trebuie, trebuie...Abia atunci resimţi sentimentul ăla de melancolie în forma cea mai pură! Orice ai face nu ai cum să recuperezi timpul sau să-l întorci, şi ăsta cred că e cel mai aspru sentiment!
Mi-e dor de zilele în care singurele mele probleme erau dacă mi-au ieşit rezultatele la problemele de mate aceleaşi cu cele ale colegului de bancă (care se pricepea mai bine la mate dar trebuia să-i explic şi engleză şi franceză şi să-i fac şi analizele gramaticale...), dacă o să mă asculte la fizică (pe care n-o suportam!) sau dacă pot să stau mai mult la handball...Mi-e dor de zilele de vară în care ieşeam în fugă afară să ne jucăm "de a ascunselea" şi tocmai când era mai interesant ieşea tata strigând "Mişcă-te odată la masă că nu ai mâncat nimic pe ziua de azi!" Şi mă certa că am stat toată ziua la joacă, dar îmi sărea mama în ajutor "Las-o mah că o dată e copil!". Pfoaaa...dacă aş fi înţeles eu de atunci că o dată sunt copil....
Bine că, o spun cu cea mai mare sinceritate, mi-a plăcut să fiu copil în vremea aia. Nu stăteam pe net, habar n-aveam de telefoane mobile, nu mă preocupau problemele lumii în care trăiam, era mai important nenea de lângă terenul de sport care dacă ne prindea mingea nu ne-o mai dădea înapoi decât preşedintele ţării. Îmi plăcea să mă duc la şcoală, îmi plăcea să mi fac temele, să fie scrise perfect dar repede ca să pot să ies să ne jucăm "Raţele şi vânătorii", "Hareţii şi porumbeii" şi tot felul de jocuri de-astea...
Şi îmi plăcea de Crăciun, de Paşte...Aoleu! Păi de Crăciun mă simţeam altfel, ştiam că e o sărbătoare importantă pentru creştini. Şi acum ştiu...dar de simţit...parcă şi-a pierdut din magie! Nu mai face mama cozonaci să simt mirosul prin casă, pentru că toţi suntem plecaţi şi e mai bine să le cumpărăm gata făcute de la market, nu mă mai trezesc în fugă să mă uit în ghetuţe sau sub brad, eheee.... Şi nu mai ţin poste de Paşte, şi nu mă mai duc cu bunica a doua zi de dimineaţă la biserică pentru că acum sunt mare şi am voie să stau să iau lumină seara...
Mare păcat că trebuie să creştem...Cu toate astea ar trebui să le mulţumim celor mici pentru că ne învaţă lucruri pe care noi, crescând, le-am uitat.
Adevăruri despre viaţă învăţate de la copii1. Oricât de mult ai încerca, nu poţi boteza pisici.
2. Când mama ta e supărată pe tatăl tău, nu o lăsa să te pieptene.
3. Când te loveşte sora ta, nu o lovi şi tu, întotdeauna o prind pe a doua persoană.
4. Nu poţi avea încredere în câini să-ţi păzească mâncarea.
5. Nu strănuta când te tunde cineva.
6. Nu peria niciodată pisica cu aspiratorul.
7. Nu poţi să ascunzi conopida în paharul cu lapte.
8. Nu purta lenjerie cu puncte sub pantaloni albi.
9. Cel mai bun loc când eşti trist este în poala bunicului.
Pe lângă partea amuzantă ei ne învaţă că zâmbind poţi automat să te simţi mai bine, că uneori e bine să te mai şi joci sau să mai şi plângi să te descarci, dar repede,repede să uiţi lucrurile rele care te-au făcut să suferi. Copiii ne învaţă despre prietenie şi prieteni. Când un copil se întâlneşte cu alţii pe care nu-i cunoaşte, în parc, la gradiniţă sau oriunde nici nu e nevoie să vorbească aceeaşi limbă şi în mod sigur se vor înţelege. Când doi copiii se ceartă, stau îmbufnaţi 5 minute dar apoi sunt prieteni ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
De ce oare când eşti copil preţuieşti mai mult timpul? Ai 4 ani şi 3 luni, dar ai 22 de ani, nu spui că ai 22 de ani şi două luni...
Totul e atat de simplu, ei nu au tendinţa de a complica lucrurile. Până şi dragostea e un lucru mai simplu copil fiind...
Cu toate astea:
"Să fii copil e lucru serios
Nimic pe lume nu e mai frumos
Poţi să zâmbeşti şi ai noroc
Când eşti copil totul e-un joc!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu