Comori nepreţuite ale României (II)

Continuând incursiunea prin minunata Românie în care trăim dăm de Borsec, un loc despre care se spune că Dumnezeu l-a creat când era în toane bune împodobindu-l cu păduri verzi, izvoare minerale şi aer curat.







Borsecul, fost blazon al României, ţi se înfăţişează astăzi ca un loc părăsit în grabă de oameni după o epidemie devastatoare. În staţiune nu au mai rămas decât două - trei mii de suflete, care trăiesc din amintiri şi pentru care singurele evenimente memorabile într-un an sunt vizitele jurnaliştilor interesaţi de soarta orăşelului.
Acum Borsecul nu mai este decât un izvor de nepăsare. Dacă înainte de 1989 sezonul turistic era non-stop şi nu găseai cazare decât cu greu, acum, din cele 100 de vile pentru turişti, dacă au mai rămas 5-6 funcţionale.Borsecul oferea chiar şi 9.000 de locuri de cazare pe sezon. Astăzi chiar şi vara te plimbi ca printr-o localitate pustie.

Borsec, Perla Transilvaniei, o staţiune care rivaliza cândva cu Baden-Baden şi Karlovy Vari, una dintre cele mai frecventate şi apreciate din Europa Centrală şi de Est.Asta demult...Ce folos acum din moment ce baza de tratament e închisă de zece ani, iar întreaga staţiune e o ruină? La prima adiere de vânt, la prima picătură de ploaie cad vile.

Cauza declinului din Borsec este pusă tot pe seama privatizărilor făcute prost.Din cele aproape 100 de vile în care se cazau pe vremea comunismului cam 6.000 de oameni pe sezon, acum s-au reabilitat doar patru-cinci.S-au urmărit interesele unui grup. S-au spălat nişte bani, s-au dat la anumite persoane, fiecare clădire din cele 80 care au aparţinut statului are acum câte un proprietar privat din Israel, Kuweit, Irlanda, Canada.

Acum 10 ani s-a închis baza de tratament balnear. Pentru Borsec, asta a fost lovitura finală. A pierdut statutul de staţiune balneo-climaterică, dar şi pe acela de staţiune turistică de interes naţional.

Guvernul nu s-a mai implicat în 2010 la Borsec, aşa cum a promis, pentru ca staţiunea să fie salvată.
Un singur lucru mai funcţionează astăzi în oraş: fabrica de îmbuteliere a apei minerale. Înainte de anul 2000, 85 la sută din populaţie lucra în turism şi 15 la sută la fabrică. Acum procentul s-a inversat.