Comori nepreţuite ale României (I)

România - locul în care mâncăm, dormim, ascultăm manele şi ne uităm la tv. Asta e decât? Se pare că da! Nimeni (într-o funcţie din care s-ar putea face ceva) nu face nimic!
România e o ţară cu un relief impresionant, o ţară care a avut neşansa să aibă de-a face cu miniştrii care dau sute de mii de euro pe scene sau miniştri care înblonzesc turismul românesc.
Unele locuri extraordinare se zbat acum în ruine din lipsa investiţiilor.
Pe Valea Cernei, nu departe de Timişoara, dar foarte departe de măreţia de altădată, stă încă în picioare, tristă, umilită şi cu un viitor incert, Herculane, cunoscută nouă ca prima staţiune balneo din ţară şi probabil cea mai faimoasă din România. Când au venit romanii pe la noi, în drum spre Sarmisegetusa, s-au oprit aici şi, fermecaţi de frumuseţea locului, uimiţi de izvoarele cu ape tămăduitoare, considerate miraculoase, au început să-l amenajeze şi i l-au dedicat lui Hercule, eroul semizeu, aşa cum arată documentele vremii.Herculane nu mai are nici oaspeţii, nici viitorul, nici gloria de odinioară şi singurul lucru care se poate spune despre el cu certitudine este că moare cu stil. Stil austro-ungar.

Peste Herculane au trecut 2000 de ani, romani, otomani, austro-ungari, bombardamente, incendii, cutremure şi comunişti. Dar staţiunea a rezistat eroic, reconstruită, refăcută, îmbunătăţită, extinsă, dezvoltată continuu, inclusiv de comunişti.

Pentru comunişti, Herculane a fost o comoară exploatată la maximum, iar în anii premergători revoluţiei aici s-a scris o poveste de succes. 6000 de locuri de cazare pe sezon asigurau prosperitatea staţiunii, iar numele ei a devenit un brand internaţional. Apoi, peste toate acestea s-a abătut dezastrul: capitalismul sălbatic pur românesc, cu legi haotice, autorităţi iresponsabile şi personaje dubioase, lipsite de respect şi mânate de interese obscure. Herculane e astăzi de nerecunoscut pentru localnici şi turiştii de odinioară şi un şoc pentru orice om care calcă în oraş pentru prima dată. În extrasezon, arată de parcă peste el ar fi trecut un război nimicitor, pustiu şi bântuit de fantoma splendorii de altădată.Eşecul e total la Băile Herculane, activele au fost cumpărate de Argirom, care nu avea obiect de activitate turismul. Au control total, dar nu s-a investit nimic!
Peisajul e dezolant. Clădiri catalogate drept monumente istorice de tip A se prăbuşesc bucată cu bucată distruse de neglijenţă, de uitare şi de vremuri tulburi. Când a cumpărat Herculane, acum 9 ani, societatea Argirom a plătit pe staţiune 1,3 milioane de dolari. Valoarea adevarată? Inestimabilă.





De-a lungul anilor, de la Bucureşti au sosit mai multe echipe de control ale ministerului, toate aparţinând unor firme private, care să verifice stadiul lucrărilor de reabilitare a clădirilor. Răspunsul a fost invariabil: societatea Hercules îşi respectă contractul şi face investiţii în centrul istoric. La faţa locului însă adevărul e evident. Conform unui studiu al Ministerului Justiţiei, societatea Hercules deţine aproape 2.700 de locuri de cazare, toate nefuncţionale, în hotelurile mari şi în clădirile monument istoric.



Ministrul Turismului, Elena Udrea, spune că ia în calcul exproprierea anumitor clădiri din Herculane pentru salvarea staţiunii. "Una din soluţii ar fi exproprierea. Acolo unde nu reuşim să determinăm proprietarii să investească sau să vândă. În cazul de la Herculane, din câte ştim, societatea care a privatizat are mari datorii către stat şi este în situaţia de a fi executată silit. Am luat legătura cu ANAF-ul să vedem exact în ce măsură suntem în situaţia de a executa silit şi a trece hotelurile în proprietatea statului. Sunt obligaţii care evident nu au fost respectate".
Până atunci însă, la Herculane lucrurile se mişcă în altă direcţie. Unele dintre clădirile istorice sunt deja vândute sau pe cale de a fi, deşi primăria spune că, legal, Ministerul Culturii ar fi avut drept de preemţiune, iar astfel imobilele ar fi ajuns la Consiliul Local. Clădirile vândute au fost însă deja intabulate, motiv pentru care consiliul a făcut sesizări la DNA.
Între timp mai vin turişti şi întreabă ce s-a întâmplat, occidentalii zic că Ceauşescu l-a lăsat aşa. Să fi fost oare Ceauşescu sau democraţia?