Libia - ţara din nordul Africii ce se învecinează cu Tunisia, Algeria, Nigerul, Ciadul, Egiptul şi Sudanul şi care este de circa patru decenii o mare producătoare şi exportatoare de petrol, ceea ce a dus la ridicarea nivelului de trai a locuitorilor ei (declarată ca având populaţia cu cea mai mare speranţă de viaţă din Africa şi anume 74 de ani) este sub atac militar.
Tot ceea ce vedem că se întâmplă acum acolo e război! Război ca altădată, mai ales în ziua de azi când războaiele s-au mutat din spaţiul teritorial spre domenii precum competiţia economică, e ceva odios!
Din punct de vedere politic Libia nu are o constituţie formală. Sistemul politic al ţării este bazat teoretic pe filozofia politică a lui
Muammar al-Quadhafi, care combină teorii islamice şi socialiste (publicate în cartea sa "The Green Book"), şi respinge democraţia parlamentară şi politica partidelor. Partidele politice au fost interzise conform Legii numarul 71 din Prohibiţia Partidelor Politice din anul 1972.
Gaddafi a ocupat postul de şef al statului si secretar general până în 1980, când acesta a cedat pozitia. Dar el a continuat să controleze toate aspectele Guvernului Libian prin intermediul maselor, un aparat puternic de securitate şi comitete revolutionare puternice. Cu toate că nu deţinea nicio poziţie oficială, Gaddafi exercită putere absolută cu ajutorul unor asistenţi, un grup mic care cuprinde sfătuitori de încredere.
Protestele au izbucnit la 17 februarie, libienii fiind animaţi de protestele din Egipt şi Tunisia din 2011, pentru al da jos pe Gadafi. O mare parte din teritoriul ţării este controlat de către revoluţionari, la ora actuală, Gaddafi controlând doar capitala şi zonele înconjurătoare.
La 22 februarie, liderul libian promitea lumii întregi că „va fi vărsare de sânge”. A apărut la televiziunea publică şi şi-a chemat susţinătorii în stradă.
La 23 februarie, Marea Britanie a început evacuarea cetăţenilor săi din Libia. La 24 februarie, Uniunea Europeană şi Rusia au condamnat guvernele din nordul Africii şi Orientul Mijlociu pentru folosirea forţei împotriva manifestanţilor, în timp ce, în Libia, Gaddafi a anunţat că, în protestele din ţara sa, un rol extrem de important îl are reţeaua Al-Qaida.
În ziua de 15 martie, susţinătorii colonelului au început să bombardeze oraşul Ajdabiya (est), aflat sub controlul rebelilor. La 16 martie, Consiliul de Securitate al ONU a iniţiat dezbaterea privind zona de interdicţie de zbor deasupra Libiei.
La 17 martie, Consiliul de Securitate a aprobat o zonă de interdicţie de zbor deasupra Libiei, precum şi „toate măsurile necesare” pentru protejarea civililor din Libia. Rezoluţia a fost votată de zece membri. Cinci s-au abţinut şi nu a existat nici un veto. La 18 martie, regimul de la Tripoli şi-a anunţat disponibilitatea de a înceta focul asupra civililor. La 19 martie, la Paris, lideri europeni şi reprezentanţi ai Statelor Unite şi ai Ligii Arabe au căzut de comun acord să atace Libia pentru a pune capăt atrocităţilor împotriva populaţiei. De fapt, Franţa şi-a trimis avioanele pe cerul nord-african cu ceva timp înainte ca decizia privind atacul să fi fost luată la Paris.
"Intervenim în Libia pentru a aplica rezoluţia ONU, alături de partenerii arabi. Vrem să protejăm civlii şi răspundem cererilor lor. Pentru a evita orice altă problemă, Gaddafi trebuie să se supună exigenţelor rezoluţiei ONU. Operaţiunea se va încheia când violenţele asupra civililor vor înceta. Este o decizie foarte importantă, pe care am fost nevoiţi să o luăm".
"Oamenii aceştia au nevoie de ajutorul nostru pentru a reuşi să fie liberi. În Libia, libertatea este în pericol de moarte. Nu căutam să decidem pentru ei. Lupta lor pentru libertate este a lor. Nu vrem să obţinem ceva anume ci luptăm ca să consfinţim principii democratice vechi de când lumea. Intervenim în Libia pentru ca poporul libian să-şi poată alege singur destinul. " declara Sarkozy.
"
Operaţiunea militară lansată sâmbătă de coaliţia internaţională deschide calea către o ingerinţă occidentală în fiecare ţară arabă", a afirmat
Hassan Nasrallah, liderul grupării şiite Hezbollah.
"Faptul că majoritatea liderilor arabi şi musulmani nu şi-au asumat responsabilitatea deschide calea unei intervenţii occidentale în Libia. Nu ştim la ce va duce aceasta", a declarat el într-un discurs transmis pe un ecran gigantic în timpul unei reuniuni de "solidaritate cu revoltele arabe".
"Acest lucru deschide calea unei ingerinţe strîine în fiecare ţară arabă, ne readuce în epoca ocupaţiei, colonizării şi diviziunilor. Situaţia din Libia este de acum foarte complexă".
China şi-a exprimat regretul faţă de bombardamentele coaliţiei internaţionale în Libia, subliniindu-şi într-un comunicat opoziţia faţă de folosirea forţei în relaţiile internaţionale. "China a luat notă de ultimele evoluţii (ale situaţiei) din Libia şi îşi exprimă regretul cu privire la atacurile militare împotriva Libiei". Textul, care nu cere o încetare a focului, subliniază că Beijingul respectă "suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială" a ţării. "Sperăm că Libia poate reinstaura stabilitatea cât mai repede posibil şi că poate evita noi victime civile legate de escaladarea conflictului armat. China s-a opus întotdeauna folosirii forţei în relaţiile internaţionale", a adăugat comunicatul.
Şi Rusia a spus că regretă decizia statelor occidentale de a interveni militar în Libia.
"
Această agresiune barbară împotriva poporului libian vine după ce am anunţat un armistiţiu cu miliţiile înarmate care fac parte din al-Qaida", a declarat Mohammed al-Zwei, preşedintele Parlamentului Poporului.
"
Peste 110 rachete de croazieră Tomahawak lansate de vase şi submarine americane au lovit peste 20 de sisteme de apărare antiaeriană de pe coastă", a declarat viceamiral William E. Gortney, director al Statului Major american. Operaţiunea - botezată Zorii Odiseei - este coordonată de la un cartier general american din Germania. Obiectivele declarate sunt de a pune capăt atacurilor regimului împotriva propriilor cetăţeni, în special la Benghazi, şi de a distruge capacităţile antiaeriene libiene. Regimul libian a anunţat că 48 de oameni au fost ucişi în atacurile coaliţiei şi sunt peste 150 de răniţi.
Operaţiunea din Libia a început la aproape 8 ani de la debutul războiului din Irak. Dornic să combată orice asociere între cele două, Obama a subliniat că nu va desfăşura trupe terestre şi că operaţiunea are în spate o rezoluţie ONU. Chiar şi asa, în Statele Unite au început deja să apară protestele.
"Suntem deja implicaţi în două războaie care durează de opt, respectiv nouă ani. Ajunge!" - strigă americanii.
Din punctul meu de vedere tot ce se întâmplă în Libia e tragic. E adevărat că Gadaffi este un dictator şi se cerea o intervenţie, dar chiar o intervenţie militară? Unde naiba sunt eforturile alea diplomatice despre care tot vorbeau oficialii străini? Ce eforturi mai bine zis? Lui Sarkozy i s-a părut mai "democratic" şi în spiritul libertăţii să trimită 20 de avioane să radă tot! La fel şi forţelor SUA, Marii Britanii, Italiei şi Canadei.
Chiar conform ONU există ceva ce se numeşte principiul neamestecului în treburile interne ale unui stat - principiu de drept internaţional. Sau pricipiul reglementării paşnice a conflictelor, sau nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa împotriva integrităţii unui stat. Bineînţeles că oficialii ONU-NATO jonglează cu rezoluţiile şi articolele de drept internaţional în aşa fel încât să pară foarte adecvate şi îndreptăţite. Cum să nu intervină SUA când are în spate o rezoluţie ONU? Doamne, doamne, imposibil!!!
China condamnă amestecul în treburile interne ale Libiei print-o intervenţie militară. La fel şi Rusia, China, India, Brazilia, Turcia, Venezuela sau Uniunea Africană (până şi Germania s-a abţinut). E cât se poate de adevărat că intervenţia militară a forţelor aliate în Libia va creea un precedent şi chiar nu mi se pare imposibilă probabilitatea de reîntoarcere în era colonizării pentru ţările arabe. Dacă deja nu sunt în ea!
Ce spune Sarkozy? Că nu caută să obţină nimic în Libia, că doar consfinţesc principii democratice vechi de când lumea. Principiile astea democratice vechi de când lumea presupun că se promovează cu un raid de Rafale. Cum le pasă de vieţile oamenilor când atacurile au făcut alte victime. Aaaa, uitasem sunt victime colaterale în promovarea principiilor democratice aşa că scopul scuză mijloacele! Au instaurat democraţia războaiele americanilor în spaţiile arabe? S-a ajuns la mii şi mii de victime colaterale. Când mor localnicii sunt victime colaterale în propovăduirea democraţiei, când moare vreun soldat american condiţionat să creadă că luptă pentru democraţie şi libertate când de fapt ei îi înrobesc pe cei de-acolo e o tragedie şi a fost un erou că şi-a dat viaţa pentru patrie. Pentru ce? Habar n-au pentru ce-şi dau viaţa! Pentru îmbogăţirea altora! Tot ce se întâmplă sub perdeaua democraţiei e un război (războaie de fapt) pentru resurse! Atât!
Opinia mea e cel mai bine exprimată de declaraţia lui Chavez:
"Vor să pună mâna e petrolul libian, nu le pasă de vieţile oamenilor". "Acţiunea militară a început. Din nefericire vor provoca mai mulţi morţi, un război mai mare. Este un gest iresponsabil al SUA şi al aliaţilor europeni. (...) Va trebui să aşteptă să vedem ce se va întâmpla, dar deja ştim ce se va întâmpla: bombe, bombe, război, mai multă suferiţă pentru Libia, mai mulţi morţi şi un dezastru mai mare", a declarat Hugo Chavez.
Şi ce
"prietenii" buni erau şi Obama şi Sarkozy cu Gadafi când erau de comun acord în ceea ce dicta
cea mai veche democraţie...
Şi acum...
Grav! E ameninţător faptul că se poate interveni peste tot şi din orice motiv... O aberaţie la fel ca şi atacul preventiv.
No more comment!!
P.S. "În lume cei puternici au dreptate,Iar asta nu dispare niciodată.Că nu degeaba, din antichitate,Justiţia a fost la ochi legată." (Viorel Martin,
Urmaşii lui Cincinat, 2004)
"Legile strivesc pe cei slabi şi cruţă pe cei puternici." (Valeria Mahok)
