"Lumea e, poate, schiţa rudimentară a vreunui zeu copilăros, care a abandonat-o la jumătate, ruşinat de execuţia deficientă; e opera unui zeu subaltern, de care zeii superiori se amuză; este producţia confuză a unei divinităţi pensionate şi senile, care a şi murit." David Hume


Lumea în care trăim e o lume minunată în care nimic nu e ceea ce pare, "o cuşcă de nebuni" cum spunea Tommaso Campanella! Sper să vă trezească la realitate într-un mod optimist această incursiune!

Enjoy:)




vineri, 18 februarie 2011

Femeile de azi

Fără idei şi fără chef de ripostă la problemele veşnic existente luam pulsul vieţii blogăreşti să zic aşa, şi am dat peste ceva ce m-a...făcut să ripostez!
Femeile au nevoie de bărbaţi...Femeile au nevoie de bărbaţi pentru a le face să gândească...ceva, nu mai ştiu exact ce, spunea o fată. Femeile au nevoie de bărbaţi? Sunt feministă, recunosc. Nu sunt o feministă încuiată ca să le acord atât credit femeilor şi să desconsider bărbaţii, dar hey să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, nu? Sunt momente în care femeile au nevoie de un bărbat, de un bărbat instalator, de un bărbat electrician, de un bărbat zidar, etc.etc. Dar sunt femei capabile să facă genul ăsta de lucruri şi singure. Aşa e, sunt momente în care o femeie are nevoie de un bărbat. Dar nu există din punctul meu de vedere momente în care o femeie să aibă nevoie de un bărbat să o facă să gândească un lucru.
Gândirea e un fenoment abstract şi intrinsec, adică nu poţi plăti pe cineva să gândească pentru tine, să ia decizii pentru tine şi să-şi formeze anumite păreri, opinii, atitudini pentru tine. Ba da, ai putea poate vor zice unii dintre voi, dar hey asta se întâmplă în marile companii transnaţionale, în Parlament, în Guvern, în diverse instituţii. Eu mă limitez la indivizi.
O femeie care spune că are nevoie de un bărbat să o facă să gândească ceva nu mai e femeie ci greşeală genetică. Femeile au nevoie de bărbaţi mult mai puţin decât au bărbaţii de femei. Nu zic asta pentru că sunt femeie şi tin partea, dar sunt multe cazuri de divorţ după care multe femei au fost capabile să obţină succese profesionale şi personale fără susţinere masculină. Pornind de la nevoile de bază cum ar fi gătit, curătenie, ordine, etc. sunt mult mai mulţi bărbaţi care au nevoie de o femeie pentru astea. Da, sunt şi bărbaţi care se descurcă singuri, şi foarte bine!



Dar, în niciun caz o femeie nu are nevoie de un bărbat să o facă să gândească! O persoană indiferent de sex ar trebui să fie capabilă să şi formeze singură opinii şi atitudini. Există oameni care te pot influenţa, dar nu te pot schimba. Fie îţi pot îmbogăţi ideile deja acumulate, fie te pot face să le reconsideri, însă dacă nu gândiţi, dragele mele, să ştiţi că nici un bărbat nu vă poate face să gândiţi!
Problema mea e că în ziua de azi multe femei gândesc - de fapt nu gândesc! - cred că dacă o să găsească un bărbat cu bani să le întreţină sunt femei realizate. Cum am mai zis, până la urmă totul ţine de imagine aici. Decât să citească o carte care posibil să le mai îmbogăţească un pic mintea aia - odihnită la multele, preferă să se uite la telenovele, să-şi facă manechiura de 5 ori pe zi sau să se uite din 10 în 10 minute în oglindă. Şi eu sunt femeie, şi eu imi fac unghiile, şi eu mă îngrijesc că până la urmă în ceea ce fac eu sunt un model pentru unii, dar nu uit că aşa cum te privesc ceilalţi şi îşi formează o părere, părerea aia trebuie îmbunătăţită după ce deschizi gura, nu distrusă de tot. Am mai vorbit eu de fetele alea din autobuze cărora le place să folosească frecvent apelativul "Fă" urmat de îndemnul "du-te dracu". Problemele fetelor astea nu e că nu au habar să se comporte sau să aspire la ceva, probleme lor se focalizează pe faptul că au 17 ani şi sunt virgine - ceea ce e grav în ziua de azi, vă daţi seama, nu?!



Unde e femeia aia a secolului XXI? Femeie independentă care aspiră la o carieră de succes, la burse în străinătate, la reputaţie personală nu alături de o mumie sau un fotbalist, la o familie construită pe o relaţie creată din respect şi încredere şi nu face copii de la 17 ani crescuţi apoi de bunici. Pentru ce au luptat femeile secolului al XIX-lea? Ca să avem nevoie de bărbaţi să ne facă să gândim? Multe dintre noi sunt pierdute acolo jos pe undeva, observ! Treziţi-vă, fetelor, că nu mai e o lume a bărbaţilor! Afirmaţi-vă! Nu vă limitaţi!



P.S. Unde eşti tu Ţepeş doamne?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu