"Lumea e, poate, schiţa rudimentară a vreunui zeu copilăros, care a abandonat-o la jumătate, ruşinat de execuţia deficientă; e opera unui zeu subaltern, de care zeii superiori se amuză; este producţia confuză a unei divinităţi pensionate şi senile, care a şi murit." David Hume


Lumea în care trăim e o lume minunată în care nimic nu e ceea ce pare, "o cuşcă de nebuni" cum spunea Tommaso Campanella! Sper să vă trezească la realitate într-un mod optimist această incursiune!

Enjoy:)




sâmbătă, 17 iulie 2010

Iubire şi timp...

Îmi dau seama că nu este genul meu să vorbesc despre chestii sentimentale, dar până la urmă toţi suntem oameni iar unele chestii mărunte ne mai ajută să ne luăm gândul de la probleme gen creşterea TVA-ului, scăderea salariilor, inflaţie, şomaj, criză, etc.etc. Deci, cum spuneam, nu e genul meu, dar am citit azi o povestioară care mi-a plăcut:)

Se spune ca a fost odata demult,o insula.Si pe acesta indepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea… si – ca toate celelalte – Iubirea.
Intr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si si-au pregatit navele si au plecat.
Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment.



Cand insula a fost pe punctul de a se scufunda, Iubirea a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa.Iubirea ii zise:
’’Bogatie, ma poti lua cu tine?’’
’’Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.’’


Iubirea s-a hotarat atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo intr-o superba nava.
’’Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?’’
’’Nu te pot ajuta, Iubire…’’- raspunse Orgoliul - ’’aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.’’


Atunci Iubirea a implorat Tristetea, care trecea pe langa ea:
’’Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!’’
’’Oh, Iubire, ’’ - ii raspunse Tristetea – ’’sunt atat de trista incat trebuie sa raman singura…’’


Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nici nu a auzit ca este strigata.

Dintr-o data s-a auzit o voce:
’’Vino Iubire, te iau cu mine. ’’
Vorbea un batran.
Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat a uitat sa il intrebe pe batran cine este.
De cum au ajuns pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora batranului si a intrebat Cunoasterea:
’’Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat? ’’
’’A fost Timpul’’ – a raspuns Cunoasterea.
’’Timpul? ’’- se intreba Iubirea – ’’De ce tocmai Timpul m-a ajutat? ’’
Cunoasterea plina de intelepciune, raspunse:

’’Pentru ca numai Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata !

Adevărat! Numai cu timpul îţi dai seama ce ai avut, ce ai pierdut, ce-ţi lipseşte şi de ceea ce ai nevoie, de aceea e bine să trăim astfel încât să nu ne folosim timpul rămas pentru regrete!

Fă-ţi timp pentru ceea ce e important la momentul potrivit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu