Iubire şi timp...

Îmi dau seama că nu este genul meu să vorbesc despre chestii sentimentale, dar până la urmă toţi suntem oameni iar unele chestii mărunte ne mai ajută să ne luăm gândul de la probleme gen creşterea TVA-ului, scăderea salariilor, inflaţie, şomaj, criză, etc.etc. Deci, cum spuneam, nu e genul meu, dar am citit azi o povestioară care mi-a plăcut:)

Se spune ca a fost odata demult,o insula.Si pe acesta indepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea… si – ca toate celelalte – Iubirea.
Intr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si si-au pregatit navele si au plecat.
Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment.



Cand insula a fost pe punctul de a se scufunda, Iubirea a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa.Iubirea ii zise:
’’Bogatie, ma poti lua cu tine?’’
’’Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.’’


Iubirea s-a hotarat atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo intr-o superba nava.
’’Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?’’
’’Nu te pot ajuta, Iubire…’’- raspunse Orgoliul - ’’aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.’’


Atunci Iubirea a implorat Tristetea, care trecea pe langa ea:
’’Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!’’
’’Oh, Iubire, ’’ - ii raspunse Tristetea – ’’sunt atat de trista incat trebuie sa raman singura…’’


Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nici nu a auzit ca este strigata.

Dintr-o data s-a auzit o voce:
’’Vino Iubire, te iau cu mine. ’’
Vorbea un batran.
Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat a uitat sa il intrebe pe batran cine este.
De cum au ajuns pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora batranului si a intrebat Cunoasterea:
’’Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat? ’’
’’A fost Timpul’’ – a raspuns Cunoasterea.
’’Timpul? ’’- se intreba Iubirea – ’’De ce tocmai Timpul m-a ajutat? ’’
Cunoasterea plina de intelepciune, raspunse:

’’Pentru ca numai Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata !

Adevărat! Numai cu timpul îţi dai seama ce ai avut, ce ai pierdut, ce-ţi lipseşte şi de ceea ce ai nevoie, de aceea e bine să trăim astfel încât să nu ne folosim timpul rămas pentru regrete!

Fă-ţi timp pentru ceea ce e important la momentul potrivit!

Comori nepreţuite ale României (III)

Continuând incursiunea noastră prin magnifica Românică, dăm printre altele şi peste Băile Govora - un loc foarte cunoscut mie, aproape de locul unde m-am născut.
Din punct de vedere istoric, oraşul Băile Govora este legat de numele a două personalităţi: I.C. Brătianu ( 1821-1891), fost prim ministru al României şi al generalului dr. N. Popescu Zorileanu care în urmă cu 120 de ani au pus bazele acestui aşezământ profilat pe tratarea afecţiunilor căilor respiratorii şi reumatismale.

I.C. Brătianu a aflat despre efectele apelor minerale descoperite la Băile Govora , solicitând generalului Popescu Zorileanu să efectueze analiza acestor ape.
În 1884, A. Bernard , şeful laboratorului de chimie al Universităţii Bucureşti, face primele analize ale acestor ape constatând că acestea conţin multă sare şi iod la litru de apă.
Apele sunt reanalizate de către ing. Anghel Saligny, hotărându-se să se treacă la constatarea eficienţei terapeutice , prin aplicarea asupra pacienţilor din ambulanţa organizată pe lângă Mănăstirea Govora cu soldaţii răniţi şi întorşi de pe frontul războiului de independenţă.
În 1883, dată fiind valoarea apelor descoperite, la iniţiativa lui I.C. Brătianu – prim ministru , prin intermediul unor schimburi de terenuri , statul devine proprietarul acestor zăcăminte minerale şi în urma studiilor preliminare a început amenajarea viitoarei staţiuni balneoclimaterice.
Dr. Zorileanu a iniţiat primele lucrări balneare la Govora proiectul general fiind încredinţat inginerului BOCHET , un specialist cu renume mondial din Franţa .
Staţiunea a început să se dezvolte continuu fiind concesionată în anul 1910 de la stat de societatea particulară Govora – Călimăneşti .
Între anii 1911 – 1914 s-au construit Hotelul Palace cu 240 camere , Pavilionul Central de Băi, Cazinoul.
Ulterior mai multe instituţii ale statului şi-au ridicat pavilioane de tratament şi cazare cum sunt : Hotel Silva , Sanatoriul militar, Vila Băncii Naţionale şi Vila CFR.

În anul 1938 s-a construit Hotelul Balneara , actualul Hotel Parc, iar diverşi întreprinzători particulari au construit numeroase vile , multe dintre ele adevărate capodopere de arhitectură.
Faima staţiunii se datorează cercetării medicale la care şi-au adus contribuţie medici şi savanţi de renume din ţară precum şi din întreaga Europă.
După statisticile întocmite de generalul dr. Zorileanu a reieşit că până în anul 1904 au urmat cura la Băile Govora 18 900 suferinzi din care 69 % s-au vindecat. În timpul celui de-al doilea război mondial , activitatea staţiunii a încetat , subsolurile unor vile de aici fiind folosite pentru depozitarea unor tezaure sau alte valori ce trebuiau ferite din calea ocupanţilor.

Aşa arăta Govora în trecutul ei glorios. Acum cu toate că Băile Govora cică e o societate de turism cu capital privat, având caracter permanent, care poate oferi turistilor posibilitati diverse de odihna si tratament, lucrurile nu stau ca în pozele hotelurilor noi renovate. Din câte ştiu eu, doar Hotel Belvedere a fost renovat în 2005, arătând destul de bine momentan.

Restul, e de poveste. Hotelul Palace, cândva o bijuterie, acum e o ruină.



Govora cu toate că este cotat oraş nu beneficiază de mai mult nimic caracteristic unui oraş. Există o singură cofetărie care e în acelaşi timp şi pizzerie, o terasa, un parc destul de neglijat, foste clădiri de tratament ca străjeri în acelaşi neglijat parc, un ştrand destul de mizerabil şi să nu mai vorbesc de drumuri. Turişti sunt din ce în ce mai puţini, iar din ce în ce mai mulţi sunt cei care habar n-au "ce-a fost odată Govora" cum spune mama, care cunoştea foarte bine staţiunea în perioada ei de glorie. Investiţii mai nu, implicări din partea autorităţilor locale mai puţin, ceea ce face ca în fiecare an Govora să fie din ce în ce mai pustie.Are noroc că se mai fac Florile Govorei undeva de pe 17 până pe 20 iulie şi se mai produce un pic de agitaţie prin oraş - nu turişti agitaţi,ci localnici agitaţi. Staţiunea Băile Govora moare încet, şi se pare că nu va apărea curând un cavaler pe vreun cal alb să o salveze!

De-acum înainte...

9 iulie 2010 - ultima zi în care promoţia 2010 Relaţii Internaţionale şi Studii Europene mai păşeşte în clasele clădirii Facultăţii de Drept din Sibiu, ultima zi în care mai simţim că suntem parte a acestui sistem...Doar sistem - ma abţin să-l caracterizez!Ultima zi în care suntem numiţi studenţi şi putem aspira către titlul de analist politic, expert în ştiinţe politice şi domeniile anexe. Wow!
Au fost 3 ani care mai mult sau mai puţin ne-au deschis orizonturile, au fost 3 ani în care s-au legat prietenii, în care am cunoscut fel de fel de oameni, 3 ani în care am trăit studenţia. Au fost 3 ani ani în care am evoluat enorm, 3 ani în care ne-am dat seama că lumea nu e ca în cărţile de poveşti cu finaluri fericite, că lumea e plină de oameni care îşi urmăresc propriile interese, oameni egoişti şi lipsiţi chiar de coloană vertebrală. M-am convins de asta chiar acum la sfărşitul celor 3 ani - cei care mi-au fost alături ştiu despre ce e vorba. Şi cu toate astea, sunt mândră de noi, de ceea ce am devenit.
Vreau să le doresc colegilor mei, în special celor care sunt mai îndreptaţi spre domeniu nu celor care au păreri şoptite în căşti, să fie cât mai "politically correct", cât mai puternici şi să nu uite că noi decidem soarta noastră, şi putem schimba ceva dacă ne propunem, chiar dacă trebuie să trecem peste multe "bariere". Exact cum spunea domnul Gheorghiţă: "Fiţi frumoşi,fiţi stăpânii voştri!". Celorlalţi nu le pot dori decât să-şi deschidă nu doar portofelele ci şi mintea, să realizeze că oamenii se nasc necunoscători dar că trebuie să încerce să cunoască mai multe, iar crede şi nu cerceta e o mare minciună. Contează ce ai în cap când eşti supus la probe iar oamenii care nu vor să cunoscă şi se complac în ceea ce ştiu sunt oameni închisi, oameni fără perspectiva viitorului. Viitorul îl facem noi!
De-acum trebuie să ne luptăm:
"Naţiunii mele îi trebuie timp ca să realizeze
Că are cum şi pe ce să mizeze
Opriţi vrăjala şi violenţa
Noi luptăm până-şi va recăpăta potenţa!"
Înarmaţi-vă mental şi haideţi la luptă!